Polen

Polenul

Ce indicaţii are polenul?

Afecţiuni hepatice. Polenul este un foarte pu­ternic hepato-protector şi hepato-trofic, fiind indicat de la simpla steatoză, hepatite acute şi cronice, până la ciroze şi cancere hepatice. De asemenea, susţine fi­catul, flora intestinală şi întregul organism, prin mul­tiple mecanisme, în cursul altor terapii convenţionale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie şi radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică şi analizele bune de sânge.

Cancerul de prostată – incă de mult timp, po­lenul era cunoscut ca eficient în prevenirea şi tratarea afecţiunilor prostatei. Cercetările de laborator au dez­văluit câteva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testicule şi canalele adia­cente prostatei, de unde se pierde prin spermă. Acesta este un puternic antioxidant şi anticanceros. Fitosterolii susţin buna funcţionare a prostatei şi reduc incidenţa hiperplaziei de prostată. Odată cu vârsta se cunoaşte că scade capacitatea endogenă de sinteză a vitaminei D, care este implicată şi în buna funcţionare a prostatei, implicit, atunci când lipseşte, în cancerul de prostată. Dar producerea vitaminei D este favo­ri­za­tă de polen pe căi enzimatice. Vitamina E şi zincul protejează de asemenea contra cancerului. Flavonoi­dele din polen, prin acţiunea lor intens antioxidantă, protejează contra peroxidării grăsimilor saturate, ce sunt implicate în cancerul de prostată, ca şi în cel de sân.

Cancerul de sân la femei prezintă, sub raport cauzal, unele similarităţi cu cel de prostată la bărbaţi. Elementele descrise mai sus, cât şi un regim alimentar bogat în fibre solubile (prezente în polen) şi acizi graşi polinesaturaţi, contribuie la profilaxia şi tratamentul acestor tipuri de cancer.

Colesterol şi trigliceride – O doză de 30 g polen asigură circa 15% din raţia zilnică de fibre. Aceasta contribuie la redu­cerea LDL colesterolului. Polenul tinde să normalizeze şi nivelurile de trigliceride în condiţiile în care ali­mentaţia şi stresul sunt corect gestionate.

Polenul în profilaxia osteoporozei este men­ţionat de dr. Patrice Percie du Sert în cartea sa. Studii făcute pe şobolani au demonstrat că polenul previne resorbţia osoasă. Polenul susţine producerea de vitami­na D, cât şi absorbţia şi utilizarea calciului şi fosfo­rului.

Este un bun trofic pentru creier, lucru remarcat de studenţii în sesiune. Polenul crud este util în acti­vitatea intelectuală intensă, depresii, pentru reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.

Cure de slăbire – persoanele supraponderale, datorită regimului lor alimentar defectuos, sunt de regulă multicarenţate şi constipate. Polenul le este de mare folos. Fibrele şi lactobacilii refac flora intestinală şi combat constipaţia. Aşa cum şi practica o arată di­rect, el este de folos în curele de slăbire, asociat cu o alimentaţie echilibrată, dominată de vegetale. În aceste cazuri, polenul poate înlocui una-două mese pe zi.

Polenul crud

este indicat în toate stările caren­ţiale, inclusiv anemii de orice natură. La femeile cu men­struaţii abundente, îmbunătăţeşte calitatea sânge­lui şi contribuie la reglajul funcţiilor hormonale.

Polenul este un bun trofic muscular, fiind adec­vat sportivilor şi tuturor acelora care desfăşoară acti­vitate fizică intensă şi au nevoie de o bună structură mus­culară. Susţine şi muşchiul cardiac, hrăneşte bine pereţii tuturor vaselor de sânge. De aceea este deosebit de util în profilaxia şi tratamentul afecţiunilor cardio-vasculare.

Păstrarea polenului

Păstrarea polenului crud se face la congelator, pen­tru perioade îndelungate (luni, ani). Decongelat nu-şi pierde din proprietăţi. Datorită conţinutului scăzut de apă, la decongelare nu se sparge membrana celulară şi nu apare nici un “suc celular” în care să se piardă ori să se deterioreze principii active. Patrice du Sert a făcut în laborator 12 congelări-decongelări succesive, fără a se determina nici o degradare. Scos de la conge­lator, se poate păstra fără a fi închis ermetic (lactoba­cilii au nevoie de aer spre a supravieţui) până la 7-10 zile, la temperatura ambientală (în regim de “cămară”) sau în frigider.
Dozele utile în regim obişnuit de viaţă sunt de 2-5 g/zi la copii sub un an, 5-10 g/zi la copii de 1-10 ani, 10-30 g/zi peste vârsta de 10 ani. În regim de supraso­licitare (fizică sau intelectuală), cât şi în cure de încăr­care nutritivă, cantităţile pot creşte până la 50-100 g/zi. La fel şi în curele de slăbire, când polenul poate înlo­cui una-două mese ale zilei. Este indicat ca persoanele cu probleme de sănătate să ceară sfatul unui medic apifitoterapeut.
Spre a se absorbi complet din tubul digestiv e bine ca polenul să fie predizolvat în apă cu suc de lămâie proaspăt, într-un suc fresh, borş sau kefir (iaurt); vo­lumul orientativ (polen plus lichid): 150 ml pentru 30 g polen. Trebuie să stea la dizolvat minimum 20 de mi­nute. Când este în doză unică, ideal se adminis­trează dimineaţa. Cei care iau prima dată e bine să crească progresiv dozele şi să înceapă administrarea după ce au mâncat. Mai târziu, se poate trece la admi­nistrarea pe stomacul gol.

Refacerea florei intestinale

Lucru destul de puţin cunoscut, polenul crud este un probiotic vegetal. Cercetările microbiologice de laborator din ultimii ani au dezvăluit un important conţinut în lactobacili şi bifidobacterii a căror prove­nienţă se află în stomacul albinelor. Toate acestea sunt folositoare tubului nostru digestiv, unde polenul crud poate reface flora habituală. Prin con­ţinutul său de lactobacili natural dezvoltaţi, polenul crud apicol se poate lua la întrecere cu iaurtul. Toto­dată, prezenţa lactobacililor na­tu­rali din polen realizează şi o inhi­biţie directă asupra germenilor pato­geni din tubul digestiv, cum au de­monstrat experimentele lui Pa­trice du Sert. În plus, polenul crud conţine câteva tipuri de drojdii, care la ni­ve­lul intestinelor ne protejează contra instalării unor micoze. Po­lenul uscat nu exercită aceste ac­ţiuni. Toate aceste micro-organisme sunt distruse atunci când polenul este încălzit pes­te 40 grade Celsius, pentru uscare. În schimb, dacă e păstrat crud, la con­gelator, ele ră­mân într-o stare latentă, iar la decongelare redevin active.

Polenul crud – polivitaminizant

În polenul crud se găseşte o generoasă paletă de vitamine, atât liposolubile – A (şi provitamina A), D, E, F -, cât şi hidrosolubile – C, P (rutin), acid folic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H). Unele dintre ele se găsesc în cantităţi atât de mari, încât 30 g polen asigură integral doza zilnică recomandată. Vitamina A este cunoscută şi drept vitamina ochiului. În polenul poli­flor se găsesc mari cantităţi de provitamina A; în unele sorturi (salcâm galben) chiar de 20 de ori mai mult decât în morcovi. Tocoferolul (E) îşi trage denumirea din grecescul “tokos” care înseamnă “a naşte” şi este considerat vitamina fertilităţii. Vitamina P (rutin) este trofică a pereţilor tuturor vaselor de sânge, în special a capilarelor, fiind şi antitrombotică; previne hemora­giile, cu deosebire cerebrale şi retiniene; menţine me­ta­bolismul oxidativ al ţesutului nervos. Biotina are un rol cheie în metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor, precum şi în procesele de eliminare a bio­xi­du­lui de carbon. În cantităţi importante se găseşte şi Vi­ta­mina B3 (niacina). Între altele, ea este implicată în pro­tecţia contra mutaţiilor genetice, fiind utilă în pre­venţia cancerului. De asemenea este multă vitamina B1.